trenarzh-CNnlitjarufaro


SCRIITORIIROMÂNI

Colecție îngrijită de
MARIN SIM.-RIMNICEANU
Membru cor. al Academiei Române


I. L.CARAGIALE

NUVELE

 

 

CVLTVRANAȚIONALĂ


I. L. CARAGIALE
NUVELE S’A
EDITAT ȘI TIPĂRIT
DE CVLTVRA NAȚIONALĂ
BUCUREȘTI 1922

 

 

Drepturile rezervate


-5-

PĂCAT…

-6-


-7-

I

Un băietan voinic – barba deabià-i mijește și subcăciula de oaie părul creț și des… și niște ochi blânzi și mintostânăr. Când a plecat de-acasă să meargă la București p’atâția aniîn școli, mama lui – de treabă femeie! – l-a sărutat de atâtea ori,i-a potrivit părul, i-a netezit căciula și iar l-a sărutat, și i-azis:

– Niță, mamă, te duci frumos și sănătos: să-ți ajute Dumnezeu șiMaica Domnului să-mi vii înapoi tot așà!

Și cât erà de cuminte bătrânica, nu s’a mai putut stăpânì… abiruit-o plânsul. De multe ori a dat el să plece, și ea l-a ținutsă-l mai mângâie încă. Lui i-ardeà să se ducă, și măcar că-i eràdragă mama, par’că aveà acum necaz pe ea că’i prea întârziazăplecarea. A plâns și el, ce-i drept, de plânsul ei; dar pe cândochii-i erau triști, închipuirea sburà cu bucurie pe drumul ce i-sedeschideà lung și necunoscut înainte.

 

Trei ani de o neclintită monotonie… Aceleași ceasuri… aceiașipași… trei ani întregi! Al patrulea, deșì se anunțase dela începuta urmà aceeași neabătută cale, păstrà pentru mai târziu o noutate,o ciudată surprindere.

Alături cu seminarul, o casă veche boierească… Dela ferestreleși de pe pridvorul din spatele ei, se vedeà -8- peste zid încurtea de recreație a școlii. Odată, într’o zi de sărbătoare, Nițăse plimbà singur p’în curte cu o carte în mână: rămăsese în școalăsă se prepare de examenele apropiate. Erà o dogmă încâlcită: elocolià curtea repețind pe de rost cu cartea ’nchisă ’n mână.Anevoie se puteà ține minte așà fraze torturate… Deschise iarcartea…

Trecând prin dreptul zidului, seminaristul tresărì: un ghemotocde hârtie îl lovì pe mână și alunecând peste cartea deschisă, sărìcât colo înaintea lui. Niță se oprì pe loc… Neapărat, iar o glumă avreunui camarad… un miez de pâine muiat în cerneală… sau cine știece.

Se uită ’mprejur… In curtea școlii nimeni… Lovitura venisedinspre casele de alături… Ridică ochii ’n sus și văzù la cea maiapropiată fereastră vecină, care erà deschisă, perdelelemișcându-se ca și cum ar fi fost cineva ascuns îndărăt… Ce-ofi?

Să vedem… Seminaristul s’aplecă și luă ghemotocul: erà cevaînfășurat înăuntru… Voì să-l desfacă… O înțepătură… Un ac cugămălie! Ce păcăleală proastă!… Supărat, trântì ghemotocul șiîncepù să șteargă degetul împuns, în vârful căruia, după fiecestorsătură, creșteà repede la loc o mărgeà mare, roșie.

Ghemotocul, izbit cu necaz de pământ, se desfăcù… între cutelelui o floare!… Cu mirare și cu mai multă luare aminte ca ’ntâiaoară, el ridică binișor hârtia… In adevăr erà o garoafă – casângele ce’i curgeà din deget – ruptă de curând…

Desfăcù atunci mai bine… Ceva scris…

Trupul tânăr se simțì furnicat din creștet până ’n tălpi de unfior fierbinte… Căldura toat

...

BU KİTABI OKUMAK İÇİN ÜYE OLUN VEYA GİRİŞ YAPIN!


Sitemize Üyelik ÜCRETSİZDİR!